miercuri

Fără titlu.


Încep să pierd cam orice conexiune cu cei din jurul meu,cred că în curând voi pierde conexiunea şi cu mine însămi.Sper că nu va fi totuşi atât de grav şi mă voi putea opri din alergătura asta bezmetică & obositoate,înainte să ajung prea departe.
Aştept să nu mai aştept nimic.

V.


"We are told to remember the idea and not the man.Because a man can fail.He can be caught,he can be killed and forgotten.But 400 years later an idea can still change the world.I have witnessed firsthand the power of ideas.I've seen people kill in the name of them and die defending them.But you cannot kiss an idea cannot touch it or hold it.Ideas do not bleed.They do not feel pain.They do not love."

13.

"...şti...în ultimele zile petrecute în rai..eram în stare să îmi pun sufletul pe tavă pentru tine....pentru iubirea,dragostea şi atenţia ta...odată ce mi-ai aruncat sufletul...am părăsit raiul şi am fugit departe în iadul meu furtunos,trist în care nu mai puse piciorul nimeni."

Draga Toamnă...


Ery
Partea care o dată era verde şi colorată....ea exact ca o frunză, se veştejeşte şi cade..
Asta îmi spuneam eu acum ceva timp. M-am veştejit...acum aştept să cad.
Şi cineva îmi zicea "prostuţoo...", iar eu îi spuneam "nici nu ştii..nu ştii nimic"...

Theo
..."habar nu ai cine sunt şi ce-mi poate piele, de unde vin şi unde merg mereu să-mi descarc durerea"

Ery
....exact Theo....

Theo
Ai observat că toamna e cel mai special anotimp?

Ery
Este. Din multe puncte de vedere. Eu una văd anotimpurile exact din perspectiva lui Bacovia.

Theo
Toamnă e bună, deşi mulţi o consideră rea ; ea vrea doar să coloreze natura, să-i ofere nişte culori minunate, dar în acelaşi timp o răneşte, neintenţionat.
An de an suportă consecinţele de a fi urâtă penru ceea ce face, dar pentru ea nu contează, ea vrea să colorozeze, cu orice preţ.

Ery
Toamna pentru mine este alt drum către stingere, melancolie, despărţire, singurătate...dar totuşi pe de altă parte e şi frumoasă, cum ai spus, culorile acelea... natură este cea mai frumoasă culoare, pentru mine.

Theo
Hm, eu cred că toamna pentru tine este un drum plin de nori de cenuşă, cu mici scăpări de lumină palidă, şi acest drum te duce spre nicăieri şi oriunde. Pe acest drum cred că nu eşti singură, cred că eşti împinsă de...frică, da, frică poate...şi cu cât mergi mai mult, cu atât devii mai violetă, şi cu atât mai mult plumbul se extinde în sufletul tău pur. Dar nu îţi face griji pentru asta, chiar dacă luna octombrie este luna sinuciderii şi a melancoliei, nici cei mai negrii nori ai celui mai negru cer nu pot întuneca un suflet limpede.
Tu nu vezi nici partea plină a paharului, nici partea goală ; tu nu vezi deloc paharul.


Cu praf de plumb şi pulbere de iubire,
Ery şi Theo...

Sorry.



I'm sorry for the things I do,
sorry for the things I say.
Sorry that I talked to you,
sorry that I'm this way.

I'm sorry that I trusted you,
and sorry that I lied.
Sorry that I laughed at you,
sorry that I cried.

I'm sorry that I hated you,
I'm sorry I loved you too,
I'm sorry that you broke my heart,
and that it still belongs to you.

marți

If...


If I hugged you,
would you never let go?

If I kissed you,
would you cherish that moment?

If I reached for your hand,
would you take mine gently?

If I needed a shoulder,
would you let me cry on yours?

If I needed to talk,
would you really listen?

If I needed to scream,
would you do it with me?

If I needed to go,
would you come with me?

If I fell for you,
would you catch me?
or just let me hit the pavement?

Abysnth.


Noroc, iubito! În cinstea tuturor nopţilor pe care nu le-am dormit împreună... Să fim sănătoşi! În cinstea tuturor săruturilor pe care le-am pierdut. În cinstea privirilor pe care ni le-am aruncat pe lângă! E bun vinul ăsta... Demidulce. Ar fi mers şi sec, acru... Oţetit, chiar. Noroc, iubito! În cinstea plimbărilor pe care mi le doream şi nu le-am avut!În cinstea tuturor îmbrăţişărilor înlocuite de ţigări! Îţi aduci aminte când mi-ai zis să nu mai fumez? Da, am şi eu un viciu, asta e... Eu fumez, tu iubeşti.În cinstea tuturor ciocolăţilor cu care nu ne-am îndulcit vieţile.Noroc, iubito! În cinstea tuturor partidelor sălbatice de amor pe care ţi le-am privit în patul lui. În cinstea tuturor "Te iubesc!"-urilor pe care i le-ai spus! Noi să fim sănătoşi! La mulţi ani! A, stai că nu sărbătorim nimic... Iar râd! Mă abţin din ce în ce mai greu... Mâine-poimâine o să ne prefacem că nici nu ne cunoaştem! Noroc, iubito! În cinstea lunilor în care nu ne-am cunoscut.

Rai pierdut 2010.


Nu mai ştiu acum dacă maturizarea presupune clădirea unor principii sau dărâmarea unor credinţe. Cert este că Dumnezeu nu mai are în sufletul meu aceeaşi formă ca atunci când eram mică şi imaginea lui severă de prin icoane îmi părea doar ceva impersonal ca o carte de joc. Totul era un joc atunci, nimic cu adevărat dureros sau serios. Probabil că acesta este avantajul jocului : nefiind real nu doare. Mereu am jucat cel mai bine jocurile sociale în care credeam că nu am ce pierde, atunci când miza mi se părea intangibilă şi ştiam că nu îmi aparţine ca să o risc într-un joc. Când ai ce pierde jocul e mai greu şi joci mai prost. Eşti adult, acumulezi, te ataşezi. Rişti. Ţi-e frică. Cred că nu îţi poate fi frică niciodată, dacă nimic nu mai valorează suficient pentru tine încât să crezi că îl poţi pierde. Şi totuşi reuşim să trăim în frică mereu. Nu pentru că pierderile noastre ar fi atât de mari, ci pentru că vrem să le vedem ca fiind dureroase. Falsele idealuri ( căci sunt tangibile ) materiale, o mulţime de noţiuni complexe şi abstracte cum ar fi admiraţia, renumele şi poziţia socială, tot ceea ce am clădit pentru a da nume frustrărilor noastre, nu generează decât gelozii de moment care devin nule în faţa unui eveniment afectiv important. Luptăm, e o forfotă şi un vacarm imens în afara noastră şi în noi şi alergăm fără să ştim unde zi de zi. Pentru că jocul înaintează şi noi nu trebuie să pierdem nimic. Poate că nu mai ştiu nici eu exact ce este valoros pentru un om, pentru că nu aş putea numi acum altceva mai important decât Sinele însoţit de linişte şi de înţelegere ( cumul de cunoaştere şi toleranţă care rezultă în dobândirea înţelepciunii de a putea iubi necondiţionat ). "Dragostea" e doar în concept vandabil din filme şi din cărţi cu femei şi cu bărbaţi care transformă tragicul în artă.

A message from my heart

pretty green eyes,
quit breaking my heart.

duminică

Noi doi.Tu.Eu


Nu există noi
doar un tu
şi un eu
scrise
pe două rânduri
ale aceleşi
poezii.
Nu există noi
doar un tu şi un eu
acolo
aici
pretutindeni
nicăieri.
Nu există noi
doar un tu acum
şi un eu
pierdut
în trecut.
Nu există noi
doar un tu real
şi un eu în oglindă-
o imagine a ce-am fost
şi ce-aş fi putut să fiu.
Nu există noi
doar un tu pământean
şi un eu
cu aripi frânte
şi obosit
de cădere.
Nu există noi
doar un tu mereu departe
şi un eu
aici, acum, în oglindă,
în ploaia
viselor mele.
Nu există noi
doar un tu nepăsător
şi un eu cu inimi frânte.
Nu există noi
doar un tu jucător,
un tu actor
un eu retras şi închis
în colivie.
Nu există noi,
doar un tu gol
şi un eu prea plin
de ploi, de eternitate, de scoici, de mări, de sori şi de tine.
Nu există noi.

sâmbătă

Pescăruşul.


Dacă aş putea alege să mă nasc a doua oară aş alege să mă nasc un pescăruş. Aş bate marea-n lung si-n lat ascultând vântul cum îmi şopteşte-n zbor poveşti triste despre marinari trişti şi iubirile lor triste. Marea mi-ar fi mireasă, şi mamă, şi soră şi-n ea m-aş răcori când arşiţa mi-ar arde penele. Aş râde cu soarele când răsare colorat şi aş plânge cu el când noaptea îl doboară. Uneori, aş poposi pe bărci sau vapoare cu nume de femei frumoase şi cuminte aş privi la oameni. Ei s-ar uita la mine şi ar zâmbi.."ce pescăruş frumos!".. Pescarii ar vorbi cu mine, beţi de atâta singurătate, iar eu i-aş asculta şi le-aş spune poveştile lor altor pescăruşi ca mine, ca să ştie că oamenii sunt fiinţe triste uneori, şi când au ocazia, să le ţină şi ei companie pescarilor, măcar pentru puţin timp.

Iar când marea mea ar deveni prea trisă, mi-aş lua zborul spre alte mări, şi alţi pescari, şi alte vapoare.

Dear you.


Dear you,

I don't know who you are.I don't care.
I just want to tell you the story of my life...
I ain't got no pride.No soul.No mind.I'm free.I am free to dream,to be happy,to be angry,to be me.
My life is simple,my life is pure.I don't have sins 'cause I have no heart.I feel the pulse of my energy.I feel the blood that pumps through my veins.I feel alive.
So,dear you,please don't look for me.Don't look for my soul.It is lost.

I salute you.
Someone with no soul.

duminică

Chaise-longue

Îmi plăcea să te ştiu în afară de amorul meu cu Bogdan,în afară de toate complicaţiile noastre comune,pentru că astfel ştiam că peste dezolările şi comediile acelea,îmi rămânea ceva,un teren neutru de viaţă,o insulă pacificată,la hotarul căreia cădeau temeri şi bănuieli şi nesiguranţe.Mă felicitam că rezistasem ispitei de a-ţi vorbi şi îţi eram recunoscătoare că nu mă mai întrebaseşi niciodată nimic-tocmai pentru că astfel orice confuzie între amorul pentru Bogdan şi prietenia mea cu dumneata era exclusă,ele rămânând două lucruri străine unul pentru altul,între care,însă,te rog să crezi,niciodată nu m-am gândit că ar trebui să aleg.

The Lovers .


The lovers say nothing.
Love is the finest of the silences,
the one that trembles most and is hardest to bear.
The lovers are looking for something.
The lovers are the ones who abandon,
the ones who change, who forget.
Their hearts tell them that they will never find.
They don't find, they're looking.

The lovers wander around like crazy people
because they're alone, alone,
surrendering, giving themselves to each moment,
crying because they don't save love.
They worry about love. The lovers
live for the day, it's the best they can do, it's all they know.
They're going away all the time,
all the time, going somewhere else.
They hope,
not for anything in particular, they just hope.
They know that whatever it is they will not find it.
Love is the perpetual deferment,
always the next step, the other, the other.
The lovers are the insatiable ones,
the ones who must always, fortunately, be alone.

The lovers are the serpent in the story.
They have snakes instead of arms.
The veins in their necks swell
like snakes too, suffocating them.
The lovers can't sleep
because if they do the worms ear them.

They open their eyes in the dark
and terror falls into them.

They find scorpions under the sheet
and their bed floats as though on a lake.

The lovers are crazy, only crazy
with no God and no devil.

The lovers come out of their caves
trembling, starving,
chasing phantoms.
They laugh at those who know all about it,
who love forever, truly,
at those who believe in love as an inexhaustible lamp.

The lovers play at picking up water,
tattooing smoke, at staying where they are.
They play the long sad game of love.
None of them will give up.
The lovers are ashamed to reach any agreement.

Empty, but empty from one rib to another,
death ferments them behind the eyes,
and on they go, they weep toward morning
in the trains, and the roosters wake into sorrow.

Sometimes a scent of newborn earth reaches them,
of women sleeping with a hand on their sex, contented,
of gentle streams, and kitchens.

The lovers start singing between their lips
a song that is not learned.
And they go on crying, crying
for beautiful life.


- Jaime Sabines

luni

Legile Alehandrei.

* Cu cat esti mai grabit sa pleci de acasa, cu atat creste probabilitatea sa ti se rupa un siret de la pantofi.Corolar: Foloseste incaltaminte cu fermoar.Adaugire: Un siret se rupe o singura data, un fermoar se blocheaza de n ori.Concluzie: Mergi descult
* Cand doarme cineva, intotdeauna trantesti usa din greseala
* Intotdeauna iti va curge nasul dupa ce ai dat toate servetelele colegilor.Corolar: In mod sigur, nimeni nu va avea sa iti dea si tie servetele.
* Cand un jucator executa o lovitura libera direct spre poarta si comentatorul spune ca acesta a inscris multe goluri din pozitia respectiva, jucatorul, in mod sigur, va rata [Nimic din ce spune un comentator sportiv nu se va intampla]
* Cand dai un examen scris, prima greseala pe care o faci, este in titlu, fie in prima fraza. Daca o corectezi, nu vei reusi decat sa o faci mai vizibila. Daca vrei sa o stergi, in mod sigur vei gauri foaia.Dupa ce ai corectat ceva iti dai seama ca puteai sa faci o reformulare astfel incat corectarea sa nu mai fie necesara
* Un aparat electrocasnic nu va funciona niciodata daca nu e bagat in priza.
* Cel care te acuza de intoleranta da dovada tocmai de acest lucru.Corolar: Nu intoleranta deranjeaza, ci forma ei de manifestare.
* Orice carnetel contine neaparat, pe ultima fila de obicei, un desen sau un numar de telefon.
* Cine rade la urma, rade mai bine. Ce ne facem cu cei care rad tot timpul?
* Chiar daca fumezi pe balcon sau la geam, fumul tot in casa va intra.
* Daca ceva nu se deplaseaza, atunci in mod sigur sta pe loc.
* Munca celuilalt este intotdeauna mai usoara.
* Dispretul este cel mai mare dusman al autoritatii, iar rasul este cel mai sigur mod de a o submina.
* Treaba ziaristului este sa se bage acolo unde nu este treaba lui.
* Indiferent ce faci pentru a-ti impune autoritatea, vei obtine efectul invers.
* Oricat te-ai scutura, ultima picatura de urina tot in chiloti va ajunge.
* Imbolnavirile de hepatita, pojar, oreion, sinuzita, etc. au loc in 8 cazuri din 10, in vacanta sau in preajma sarbatorilor.
* Stomacul tau ghioraie doar cand toata lumea tace.
* Oricata atentie ai da scrierii citete a unui text, cele mai importante cuvinte vor fi cel mai greu de descifrat.
* Cu cat iti faci mai mult spatiu in jur cu atat ti se va parea mai putin.
* Cu cat ai mai mult timp la dispozitie pentru a face ceva, cu atat acel ceva va fi facut in ultimul moment. (Vezi temele de vacanta care sunt mereu rezolvate in ultima saptamana de vacanta sau chiar in prima zi de scoala)
* Intotdeauna vei primi lucrari de control cand te astepti ca profesorul sa predea si va preda cand te astepti sa dea lucrare.
* Oricat de repede ca incepe profesorul predarea, rareori va reusi sa termine pana cand se suna de iesire.
* Oricat de pregatit ai fi, nu cere sa-ti dea lucrare de control.
* Nu-ti imprumuta hainele prietenilor. Cand ti le vor da inapoi si le vei purta, toata lumea va crede ca tu le-ai imprumutat de la ei.
* Daca ai aceleai haine ca un coleg, vino imbracat cu ele in aceeasi zi cu acesta, altfel ceilalti vor crede ca le imprumutati unul altuia.
* De fiecare data cand faci o gluma, va exista cineva sa creada ce ai spus si chiar sa aplice spusele tale. Corolar: Au aparut multe lucruri in acest fel.
* Fiecare exceptie are, la randul ei, o exceptie care se dovedeste a fi, de fapt, regula.
* Toti asteapta de la tine sa le faci servicii. Tu astepti de la toti recompense. De cele mai multe ori, asteptarea este in zadar.
* In orice problme, pune raul in fata si priveste partea buna a lucrurilor.

duminică

^^



, asta pentru cei care spun că animalele nu au raţiune , şi că noi suntem mai presus decât ele:) pis.

World without Romania.



, ,ştiu, ştiu că vă urâţi ţara,că nu vă convine nimic,că aţi pleca cu prima ocazie de aici,şi lista poate continua [din păcate] . Dar avem şi câteva motive pentru a fi mândri de a noastră ţară! :)

Waiting for You.


,It's hard to wait around for something that you know might never happen,but it`s even harder to give up when you know it's everything you want :).

sâmbătă

Tree of life.


" În ultima noapte când ne-am întâlnit mi-a povestit de tatăl lui care murise.Dar Moses nu credea asta.Spunea că dacă i-ar fi scos trupul tatălui său din mormânt acesta ar fi dispărut.Au plantat o sămânţă deasupra mormântului sau.Sămânţa devine un copac.Moses zicea că tatăl lui a devenit parte din acel copac.A crescut în păduri.în flori.Şi când vrăbiile au mâncat fructele copacului ...tatăl său a zburat cu ele.A spus : moartea a fost drumul tatălui său către "tot".Aşa l-a numit el.Drumul către tot - The Fountain,
porbabil cea mai bună "dumă" din acest film, şi poate cea mai bună metodă de a fi nemuritor, de a nu lăsa timpul să-şi infinga neiertătoarea-i gheară rece în sufletul tău pur. Poate, doar poate.. :)

Timeless.

,[pentru Mircea.]

Cu timpul.


După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă
între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul nu
înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e
sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să inveţe că
săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promistiuni, şi aşa
omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg
deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în
ASTĂZI şi ACUM, pentru că terenul lui MÂINE este prea nesigur pentru a
face planuri şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care
se opresc însă la jumătatea drumului.
Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura
cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe
să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în
loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că
într-adevăr poate suportă, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e
valoros, şi omul învaţă şi învaţă ... şi cu fiecare zi învăţa. Cu
timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor
bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la
trecut.
Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu
defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată
fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti
alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea,
în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt
număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai
târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul
înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot
restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e
ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufleţele cu
adevărat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un
prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia lui nu va mai fi la
aceeaşi intensitate. Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit
cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai
lăsat să plece.
Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de
fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îţi dai seama
că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau
mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate,
ridicate la pătrat. Cu timpul înveţi ca grăbind sau forţând lucrurile
să se petreacă, asta va determina ca în final, ele nu vor mai fi aşa
cum sperai.
Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bine nu era
viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul
vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi
vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi
nu mai sunt.Cu timpul vei învăţa ca încercând să ierţi sau să ceri
iertare, să spui că iubeşti, să spui ca ţi-e dor, să spui că ai
nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai
are nici un sens.

Dar din păcate, se învaţă doar cu timpul...


by Jorges Luis Borges

Everybody is free to wear sunscreen

Wear sunscreen. If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it. The long term
benefits of sunscreen have been proved by scientists, whereas the rest of my advice has no basis or
reliable then my own meandering experience. I will dispense this advice....now.

Enjoy the power and beauty of your youth. Oh, nevermind, you won't understand the power and
beauty of your youth until they've faded, but trust me in 20 years, you'll look back at photos of
yourself and recall in a way you can't grasp now how much possibility lay before you and how fabulous
you really looked. You are not as fat as you imagine.

Don't worry about the future, or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra
equation by chewing bubblegum.

The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind: the kind that blindsides
you at 4pm on some idle Tuesday.

Do one thing every day that scares you.

Sing.

Don't be reckless with other people's hearts; don't put up with people who are reckless with yours.

Floss.

Don't waste your time on jealousy. Sometimes you're ahead, sometimes you're behind. The race is
long, and in the end, it's only with yourself.

Remember compliments you receive; forget the insults. (if you succeed in doing this, tell me how).

Keep your old love letters; throw away your old bank statements.

Stretch.

Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people
I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives; some of the most interesting 40 year
olds I know still don't.

Get plenty of Calcium. Be kind to your knees -- you'll miss them when they're gone.

Maybe you'll marry, maybe you won't. Maybe you'll have children, maybe you won't. Maybe you'll
divorce at 40; maybe you'll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary.

Whatever you do, don't congratulate yourself too much or berate yourself, either. Your choices are half
chance, so are everybody else's.

Enjoy your body: use it every way you can. Don't be afraid of it or what other people think of it; it's the
greatest instrument you'll ever own.

Dance...even if you have no where to do it but in your own living room.

Read the directions (even if you don't follow them).

Do not read beauty magazines; they will only make you feel ugly.

Get to know your parents; you never know when they'll be gone for good.

Be nice to your siblings: they're your best link to your past and the people most likely to stick with you in
the future.

Understand that friends come and go, but what a precious few should hold on. Work hard to bridge the gaps
and geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people you knew when you
were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard.

Live in Northern California once, but leave before it makes you soft.

Travel.

Accept certain inalienable truths: prices will rise, politicians will philander, you too will get old; and when you
do, you'll fantasize that when you were young, prices were reasonable, politicians were noble, and children
respected their elders.

Respect your elders.

Don't expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund, maybe you'll have a wealthy spouse,
but you never know when either one might run out.

Don't mess too much with your hair or by the time you are 40, it will look 85.

Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia;
dispensing it is a way of wishing the past from the disposal--wiping it off, painting over the ugly parts, and
recycling it for more than it's worth.

But trust me, I'm the sunscreen.


by Baz Luhrman

Reflections of a Skyline.

& I want to play hide & seek, give you my clothes, tell you I love your shoes, sit on the steps when you take a bath, & massage your neck, & kiss your face, & hold your hand & go for a walk. not mind when you eat my food, & meet you at rudy's & talk about the day - talk about your day & laugh at your - your paranoia. I give you tapes you don't listen to, watch great films - watch terrible films. & tell you about the tv program I saw the night before & not laugh at your jokes. want you in the morning, but let you sleep in for a while. tell you how much I love your eyes, your lips, your neck, your tits, your ass. sit on the steps smoking 'till your neighbors come home. sit on the steps smoking 'till you come home. & worry when you're late, & be amazed when you're early. I'd give you sunflowers & go to your party & dance. be sorry when I'm worry & happy when you forgive me. look at your photos & wish I'd known you forever. hearing your voice in my ear, feel your skin on my skin. & get scared when you're angry. I tell you your gorgeous. & hold you when you're anxious & hold you when you hurt & want you when I smell you & offend you whenI touch you & whimper when I'm next to you. whimper when I'm not. dribble on your breats. smother you in the night & get cold when you take the blanket & hot when you don't. melt when you smile, dissolve when you laugh. but not understand how you think I'm rejecting you when I'm not rejecting you. & wonder how you could ever think I'm rejecting you. & wonder who you are. but I accept you anyway. & tell you about the tree angel, the enchanted forest boy who flew across the whole ocean because he loved you. I'd buy you presents you don't want & take them away again. & ask you to marry me & you say no again but keep on asking because though you think I don't mean it but I always have from the first time I asked you. I wander the city thinking. its empty without you but I want what you want & think I'm losing myself. but I'll tell you the worst of me but try to give you the best of me because you don't deserve any less. answer your questions when I'd rather not. & tell you the truth when I really don't want to. & try to be honest because I know you prefer it. & you think its all over but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life. forget who I am & let me try & get closer to you. & somehow - somehow communicate some of the over-whelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, heart-enriching, mind-expanding, ongoing, never-ending love I have for you.

Drumul vieţii.

Se zice că, o dată cineva fără să se cunoască, fără să fie cunoscut însă dorindu-şi ceva nedefinit s-a urcat pe stânca vieţii şi a început să caute.
În drumul său, ochii au început să i se deschidă, iar ca semn al providenţei a găsit o piatră strălucitoare pe care a considerat-o un semn bun. A ascuns-o însă de frică de a nu fi descoperită şi a continuat să meargă. Nu voia să o examineze fiindcă era sigur că în spatele său mai este cineva care îl urmăreşte şi vrea să i-o ia. Încercând să păstreze acest gând în minte a început să alerge . Alergă în neştire fără să observe că în jurul lui inmuguriseră copacii, că soarele dogorea, că oamenii începuseră să strângă recolta sau că gerul adună familiile fericite lângă foc. Alergă într-un urcuş continuu ştiind sigur ceea ce avea de făcut. Trebuia să scape de omul care îl urmărea şi trebuia să ducă piatra la loc adăpostit unde să se bucure în linişte de secretul ascuns de aceasta.
Ani de zile a alergat omul cu piatră în mână. Ani de zile a negat tot ceea ce trebuia să vadă. Ani de zile a alergat, ascunzându-se de propria sa umbră fiindcă nimeni nu era în spatele lui. Ani de zile a fost izolat de omenire ascunzând un lucru pe care ar fi trebuit să-l ştie.
Când s-a convins că nu mai era nimeni în spatele lui, omul fericit s-a oprit la umbra unui copac (căci era vară) şi a adormit acolo, cu piatra în mână. A dormit. A dormit profund ca un copilaş fără vise bune sau rele. A dormit timp de alţi ani. Treceau anotimpurile, se năşteau şi mureau oameni, se descopereau noi comori însă el tot dormea. Era foarte obosit.
Într-o dimineaţă de primăvară însă s-a trezit. Era bucuros că se odihnise şi abia aştepta să descopere ceea ce piatra strălucitoare avea să-i ascundă. A constatat însă cu tristeţe că piatra nu mai era în mâna sa. Dispăruse. Probabil că altă persoană o luase atunci când omul dormea. Atunci, acesta s-a ridicat şi a început iară să fugă în căutarea acesteia. A bătut lumea în lung şi în lat timp de ani de zile întrebând de piatra sa. Nimeni nu ştia nimic despre ''piatra lucioasă care ascunde secrete şi comori'' Cu toţii erau convinşi că omul minte.
Când s-a decis că nu mai are rost să alerge, omul s-a aşezat la umbra aceluiaşi copac, foarte trist şi deznădăjduit .
După somnul său lung de alţi câţiva ani s-a trezit. A găsit piatra în buzunarul său de la piept. Era la el. A fost acolo tot timpul. A alergat de prisos. Cât o studia fericit însă, aceasta i-a căzut din mână, iar un vultur ce trecea prin apropiere a prins-o în cioc şi a zburat cu ea până foarte departe unde omul nu mai putea să ajungă.
În ultimii ani din viaţă, omul a început să meargă din nou, însă de data aceasta într-un pas mai lent fiindcă nu mai avea vlagă şi nici ţintă. A mers şi tot a mers căutând ceva . Ceva ce nu ştia dacă va găsi. După un timp i s-a făcut somn şi a adormit în drum fiindcă nu a mai putut să caute umbra unui copac din cauza oboselii. A adormit şi nu s-a mai trezit. Pe faţa lui era însă întipărită o umbră de melancolie pentru piatra magică ce nu i-a dezvăluit secretele sale.
Nu fugi mereu în căutarea unui lucru! Fă-o moderat! Caută-ţi fiinţa în orice! Trăieşte în prezent şi nu te pierde! Împarte şi cu altul fericirea ta! Nu fi că acest om ce a pierdut o viaţă în căutarea a ceea ce nu putea găsi!

Pasărea.

A fost odată o pasăre.Împodobită cu o pereche de aripi desăvârşite şi pene strălucitoare,colorte şi minunate.În sfârşit,o vietate creată ca să zboare liberă şi slobodă în cer,să-i bucure pe cei care o zăresc.
Într-o zi,o femeie văzu pasărea şi se îndrăgosti de ea.Îi urmări zborul cu gura căscată de uimire,cu inima bătându-i mai repede,cu ochii strălucindu-i de emoţie.Se îndemnă să zboare împreună cu ea şi amândouă călătoreau în cer într-o armonie desăvârşită.Ea admira,venera,proslăvea pasărea.
Dar îi veni un gând: poate că pasărea voia să cunoască cine ştie ce munţi îndepărtaţi.Şi femeia se simţi înfricoşată.Înfricoşată ca nu va mai simţi niciodată acelaşi lucru pentru altă pasăre.Şi se simţi invidioasă pe capacitatea de zbor a păsării.Şi se simţi singură.Şi cugetă : "Am să instalez o capcană.Data viitoare când va veni pasărea,ea nu va mai pleca". Pasărea,îndrăgostită şi ea,reveni a 2-a zi,căzu în capcană şi fu închisă în colivie.
Şi ea privea zilnic pasărea.Avea la dispoziţie obiectul pasiunii sale şi-l arăta prietenelor ei,care comentau: "Dar tu eşti cineva care are totul".Între timp,începu să se producă o ciudată transformare : cum avea pasărea la dispoziţie şi nu mai era nevoită să o cucerească,îşi pierdu interesul pentru ea.Pasărea,nemaiputând să-şi dea glas sensului vieţii sale,începu să slăbească,pierzându-şi strălucirea,se urâţi- şi femeia nu-i mai dădea nicio atenţie,mulţumindu-se doar să o hrănească şi să-i cureţe colivia.
Într-o bună zi , pasărea îşi dădu duhul.Femeia fu cuprinsă de o adâncă tristeţe şi-şi ducea zilele cu gândul la ea.Nu-şi amintea însă de colovie , îşi aducea aminte doar de ziua în care o văzuse pentru prima oară zburând mulţumită printre nori.Dacă s-ar fi observat pe sine însăşi,ar fi descoperit că ceea ce o emoţiona atât de mult la pasărea aceea era libertatea ei,energia aripilor ei în mişcare,nu trupul ei fizic.
Fără pasăre,şi viaţa ei îşi pierdu sensul şi moartea veni să-i bată la uşă."De ce ai venit?" , o întreabă ea pe moarte. "Pentru ca tu să poţi zbura iarăşi cu pasărea în cer",răspunse moartea."Dacă ai fi lăsat-o să plece şi să se întoarcă,ai fi iubit-o şi admirat-o şi mai mult; acum însă ai nevoie de mine că să o reîntâlneşti"