Draga Toamnă...

Ery
Partea care o dată era verde şi colorată....ea exact ca o frunză, se veştejeşte şi cade..
Asta îmi spuneam eu acum ceva timp. M-am veştejit...acum aştept să cad.
Şi cineva îmi zicea "prostuţoo...", iar eu îi spuneam "nici nu ştii..nu ştii nimic"...

Theo
..."habar nu ai cine sunt şi ce-mi poate piele, de unde vin şi unde merg mereu să-mi descarc durerea"

Ery
....exact Theo....

Theo
Ai observat că toamna e cel mai special anotimp?

Ery
Este. Din multe puncte de vedere. Eu una văd anotimpurile exact din perspectiva lui Bacovia.

Theo
Toamnă e bună, deşi mulţi o consideră rea ; ea vrea doar să coloreze natura, să-i ofere nişte culori minunate, dar în acelaşi timp o răneşte, neintenţionat.
An de an suportă consecinţele de a fi urâtă penru ceea ce face, dar pentru ea nu contează, ea vrea să colorozeze, cu orice preţ.

Ery
Toamna pentru mine este alt drum către stingere, melancolie, despărţire, singurătate...dar totuşi pe de altă parte e şi frumoasă, cum ai spus, culorile acelea... natură este cea mai frumoasă culoare, pentru mine.

Theo
Hm, eu cred că toamna pentru tine este un drum plin de nori de cenuşă, cu mici scăpări de lumină palidă, şi acest drum te duce spre nicăieri şi oriunde. Pe acest drum cred că nu eşti singură, cred că eşti împinsă de...frică, da, frică poate...şi cu cât mergi mai mult, cu atât devii mai violetă, şi cu atât mai mult plumbul se extinde în sufletul tău pur. Dar nu îţi face griji pentru asta, chiar dacă luna octombrie este luna sinuciderii şi a melancoliei, nici cei mai negrii nori ai celui mai negru cer nu pot întuneca un suflet limpede.
Tu nu vezi nici partea plină a paharului, nici partea goală ; tu nu vezi deloc paharul.


Cu praf de plumb şi pulbere de iubire,
Ery şi Theo...